Learning, Sharing, Helping …

Doua pasari albe


Stau la birou si ma simt foarte linistit. As vrea sa scriu ceva dar nu stiu despre ce. Imi aduc aminte despre cum vad cand stau linistit si ma uit in jur, cu privirea pierduta, aure in jurul obiectelor. Privesc pe geam, le vad, si ma gandesc sa scriu despre ele. Chiar daca nu stiu ce sunt.

Privesc linistit.

Imi aduc aminte de plimbarea de dimineata din parc. De cele sase pasarele dintr-un mic arbust. M-am apropiat de ele, la 2 metri. Le-am privit. O vreme. Apoi m-am hotarat sa merg mai departe pe cararea de zapada. Ca urmare a mersului m-am apropiat de ele cam la 1 metru. Doua au fugit. Ma gandeam la frica. Cat ma plimbam meditam la frica. Au ramas pasarele in arbust. Abia acum le numar. Sunt 4. Zambesc si imi continui drumul.

Imi vine in minte, destul de brusc, cand imi aduceam aminte de pasarelele din arbust, imaginea cu cele 2 pasari albe zburand pe cerul albastru. Albe ca zapada. Asta a fost senzatia mea. Si ma gandesc – tare neobisnuit. De cand ma plimb prin parc si observ … nu am vazut pasari albe. Or fi porumbei sau pescarusi? Nu stiu. Dar m-a bucurat ca le-am vazut. Am vazut multe pasari , de obicei colorate – negru, gri, maro-gri, alb-negru – dar pana acum nici una alba ca zapada. Si acum doua. Ma bucur.

Izbucnesc intr-un ras din tot corpul. Colega mea de birou tresare din munca ei si se uita la mine. Rad.

- Ce-ai patit Danut? Razi de ce-ti aduci aminte sau de ce vezi?

Rad. Ii fac semn ca o sa-i spun imediat si rad. Ma bucur cu toata fiinta si rad in hohote in timp ce privesc scena care se scurge in fata ochilor mei de 4 ori.

Doua pasari albe, isi fac aparitia, zburand lin de dupa scoala de vis-a-vis de birou. Sunt uimit si incep sa rad. Stiu cu certitudine ca sunt cele doua pasari de dimineata. Ca sa ma convinga, desi nu mai era nevoie, sau doar din propria placere mai zboara de 3 ori de la dreapta la stanga planului meu vizual. Este momentul in care rad aproape sa-mi dea lacrimile.  E atat de frumos.

Ii povestesc si colegei mele.

Nu mai revin. Ajunge. Ne mai intalnim. Imi aduc aminte un citat din Alchimistul lui Coelho – “Ceea ce s-a intamplat odata poate sa nu se mai intample niciodata, dar ceea ce s-a intamplat de doua ori se va intampla sigur si a treia oara.” ( citat din memorie :P )

Stiu ce sa scriu.

Parca i-am vazut ca doi porumbei – doi porumbei ai iubirii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 106 other followers