Learning, Sharing, Helping …

Tăgăduiri


Tăgăduiri
Lucian Blaga

Arbori cu crengi tăgăduitor aplecate
fac scoarţă în jurul unui lăuntric suspin.
Pe toate potecile zilei
cu surâs tomnatic
Cristoşi înalţi pe cruci de arin.

Grele din înălţime cad ciocârlii
ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor.
Pe drumuri pornit
iscodesc semnele
întregului rotund depărtat:
pretutindeni e o tristeţe. E o negare. E un sfârşit.

Pe urmele mele coapte
moartea îşi pune sărutul galben
şi nici un cântec nu mai îndeamnă
să fiu încă o dată.
Fac un pas şi şoptesc spre miazănoapte:
Frate, trăieşte tu, dacă vrei.
Mai fac un pas şi şoptesc spre miazăzi:
Frate, trăieşte tu dacă vrei.
Din sângele meu nu mai e nimeni chemat
Să-şi ia începutul trăirilor
nu, nu mai e nimeni chemat.

Pe căile vremii se duc şi vin
cu pas adânc ca de soartă
albe fecioare şi negre fecioare:
îndemnuri cereşti
să fim încă o dată,
să fim încă de o mie de ori
să fim, să fim!
Dar eu umblu lângă ape cântătoare
şi cu faţa-ngropată în palme – mă apar:
eu nu! Amin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s