Learning, Sharing, Helping …

The Way the World Is


The Way the World Is
Anthony de Mello

When you awaken, when you understand, when you see, the world becomes right. We’re always bothered by the problem of evil. There’s a powerful story about a little boy walking along the bank of a river. He sees a crocodile who is trapped in a net. The crocodile says, “Would you have pity on me and release me? I may look ugly, but it isn’t my fault, you know. I was made this way. But whatever my external appearance, I have a mother’s heart. I came this morning in search of food for my young ones and got caught in this trap!”

So the boy says, “Ah, if I were to help you out of that trap, you’d grab me and kill me.”

The crocodile asks, “Do you think I would do that to my benefactor and liberator?”

So the boy is persuaded to take the net off and the crocodile grabs him.

As he is being forced between the jaws of the crocodile, he says, “So this is what I get for my good actions.” And the crocodile says, “Well, don’t take it personally, son, this is the way the world is, this is the law of life.”

The boy disputes this, so the crocodile says, “Do you want to ask someone if it isn’t so?”

The boy sees a bird sitting on a branch and says, “Bird, is what the crocodile says right?” The bird says, “The crocodile is right. Look at me. I was coming home one day with food for my fledglings. Imagine my horror to see a snake crawling up the tree, making straight for my nest. I was totally helpless. It kept devouring my young ones, one after the other. I kept screaming and shouting, but it was useless. The crocodile is right, this is the law of life, this is the way the world is.”

“See,” says the crocodile. But the boy says, “Let me ask someone else.” So the crocodile says, “Well, all right, go ahead.”

There was an old donkey passing by on the bank of the river. “Donkey,” says the boy, “this is what the crocodile says. Is the crocodile right?”

The donkey says, “The crocodile is quite right. Look at me. I’ve worked and slaved for my master all my life and he barely gave me enough to eat. Now that I’m old and useless, he has turned me loose, and here I am wandering in the jungle, waiting for some wild beast to pounce on me and put an end to my life. The crocodile is right, this is the law of life, this is the way the world is.”

“See,” says the crocodile. “Let’s go!”

The boy says, “Give me one more chance, one last chance. Let me ask one other being. Remember how good I was to you?” So the crocodile says, “All right, your last chance.”

The boy sees a rabbit passing by, and he says, “Rabbit, is the crocodile right?”

The rabbit sits on his haunches and says to the crocodile, “Did you say that to that boy? The crocodile says, “Yes, I did.” “Wait a minute,” says the rabbit. “We’ve got to discuss this.” “Yes,” says the crocodile. But the rabbit says, “How can we discuss it when you’ve got that boy in your mouth? Release him; he’s got to take part in the discussion, too.” The crocodile says, “You’re a clever one, you are. The moment I release him, he’ll run away.” The rabbit says, “I thought you had more sense than that. If he attempted to run away, one slash of your tail would kill him.”

“Fair enough,” says the crocodile, and he released the boy. The moment the boy is released, the rabbit says, “Run!” And the boy runs and escapes. Then the rabbit says to the boy, “Don’t you enjoy crocodile flesh? Wouldn’t the people in your village like a good meal? You didn’t really release that crocodile; most of his body is still caught in that net. Why don’t you go to the village and bring everybody and have a banquet.”

That’s exactly what the boy does. He goes to the village and calls all the men folk. They come with their axes and staves and spears and kill the crocodile. The boy’s dog comes, too, and when the dog sees the rabbit, he gives chase, catches hold of the rabbit, and throttles him. The boy comes on the scene too late, and as he watches the rabbit die, he says, “The crocodile was right, this is the way the world is, this is the law of life.”

There is no explanation you can give that would explain away all the sufferings and evil and torture and destruction and hunger in the world! You’ll never explain it. You can try gamely with your formulas, religious and otherwise, but you’ll never explain it. Because life is a mystery, which means your thinking mind cannot make sense out of it. For that you’ve got to wake up and then you’ll suddenly realize that reality is not problematic, you are the problem.

—————————————————————————————————————————————-
Totul este in regula cu lumea
Anthony de Mello

Când te trezeşti, când înţelegi, când vezi, lumea redevine normală. Noi ne facem mereu griji în privinţa răului. Există o poveste sugestivă, despre un băieţel care merge pe malul unui fluviu şi vede un crocodil prins într-o plasă. Crocodilul îi spune: „Fie-ţi milă de mine. Nu vrei să-mi dai drumul, te rog? Poate că sunt urât, dar nu-i vina mea, ştii prea bine. Aşa am fost creat. Dar, indiferent de înfăţişarea mea exterioară, am şi eu o inimă de mamă. Am venit în dimineaţa asta în căutare de hrană pentru puii mei şi am fost prinsă în această capcană!”

Aşa că băiatul spune: „Da, dar dacă ar fi să te ajut să scapi din capcană, ai să mă înhaţi şi ai să mă omori.”

Crocodilul întreabă: „Crezi că i-aş putea face aşa ceva binefăcătorului şi salvatorului meu?”

Aşa că băiatul se lasă convins să tragă plasa afară, iar crocodilul îl înhaţă.

Prins între fălcile crocodilului, el spune: „Va să zică, asta e răsplata pe care o primesc pentru faptele mele bune.”

Iar crocodilul răs­punde: „Ei bine, n-o lua ca pe un afront personal, băiete, aşa e lu­mea, asta este legea vieţii.”

Băiatul nu poate fi de acord cu asta, aşa că crocodilul spune: „Vrei să întrebăm şi pe altcineva dacă e aşa sau nu?”

Băiatul vede o pasăre aşezată pe o ramură şi spune: „Pasăre, e adevărat ce zice crocodilul?” Pasărea răspunde: „Cro­codilul are dreptate. Uite-te la mine. într-o zi veneam acasă cu mâncare pentru puişorii mei. Imaginează-ţi groaza mea când am văzut un şarpe care se urcase în copac şi se îndrepta ţintă spre cuibul meu. Eram cu totul neajutorată. Nu s-a oprit până nu mi-a înghiţit toţi puii, unul câte unul. Am tot ţipat şi strigat, dar a fost în zadar. Crocodilul are dreptate, aceasta este legea vieţii, aşa stau lucrurile pe lume.”

„Vezi”, spune crocodilul.

Dar băiatul zice: „Lasă-mă să mai întreb pe cineva.”

Aşadar, crocodilul spune: „Bine, întreabă.”

Pe malul fluviului tocmai trecea un măgar bă­trân. „Măgarule”, spune băiatul „crocodilul zice aşa şi aşa. Are dreptate crocodilul?”

Măgarul spune, „Crocodilul are deplină dreptate. Uite-te la mine. Eu am muncit şi am slugărit toată viaţa la stăpânul meu şi abia de-mi dădea cât de cât să mănânc. Acum, că sunt bătrân şi nefolositor, m-a alungat şi iată-mă rătăcind prin junglă, aşteptând vreo fiară sălbatică să mă sfâşie şi să-mi pună capăt vieţii. Crocodilul are dreptate, aceasta este legea vieţii, aşa este în lumea asta.”

„Vezi”, spune crocodilul. „Hai să mergem!”

Băiatul spune: „Mai dă-mi o şansă, o ultimă şansă. Lasă-mă să întreb încă o fiinţă. Aminteşte-ţi cât de bun am fost cu tine.”

Aşa­dar, crocodilul zice: „Bine, e ultima ta şansă”.

Băiatul vede un ie­pure trecând şi îi spune: „Iepure, crocodilul are dreptate?”

Iepu­rele se aşează în două picioare şi îi spune crocodilului: „Aşa i-ai spus tu băiatului?”

Crocodilul zice: „Da, aşa i-am spus”.

„Stai puţin”, spune iepurele. „Trebuie să discutăm chestia asta”.

„Bine”, zice crocodilul.

Dar iepurele spune: „Cum putem să stăm de vorbă, când tu ţii băiatul între fălci? Dă-i drumul; trebuie să ia şi el parte la discuţia noastră.”

Crocodilul spune: „Eşti un şme­cher, în momentul în care îi dau drumul, o s-o ia la fugă.”

Iepu­rele spune: „Am crezut că ai mai multă minte. Dacă ar încerca să fugă, cu o singură lovitură de’coadă îl poţi omorî.”
„De acord”, spune crocodilul şi îl eliberează pe băiat, în clipa în care băiatul este liber, iepurele îi spune: „Fugi!” Iar băiatul fuge şi scapă.

Apoi, iepurele îl întreabă pe băiat: „Nu-ţi place carnea de croco­dil? Oamenilor din satul tău nu le-ar plăcea o masă bună? Nu l-ai eliberat complet pe crocodil; cea mai mare parte a corpului lui este încă prinsă în plasă. De ce nu te duci în sat să-i aduci pe toţi şi să faceţi un ospăţ.”

Exact aşa a şi făcut băiatul, care se şi duce în sat şi îi cheamă pe toţi bărbaţii. Aceştia vin cu topoare, bâte şi suliţe lor şi-l omoară pe crocodil. Câinele băiatului vine şi el, şi când îl vede pe iepure, îl urmăreşte, îl înhaţă şi-l sugrumă. Băiatul ajunge prea târziu şi, văzând cum moare iepurele, spune: „Crocodilul avea dreptate, aşa este lumea, asta este legea vieţii.”

Nu există explicaţie pe care s-o poţi da, care să justifice toată suferinţa şi răul, chinul, distrugerea şi foametea din lume! Nu vei explica asta niciodată. Poţi încerca s-o faci în mod rezonabil, cu formulele tale religioase sau altfel, dar nu vei reuşi vreodată să găseşti explicaţia.

Pentru că viaţa este un mister – ceea ce înseamnă că mintea ta raţională nu-i poate descifra înţelesul. De aceea trebuie să te trezeşti şi atunci vei realiza, dintr-odată că nu realitatea are probleme, ci că tu eşti problema.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s