Learning, Sharing, Helping …

Osho – trăieste acum


Osho – din “Omul care iubea pescăruşii”

Am citit o glumă bună…
Trei bărbaţi erau angrenaţi odată într-una din acele conversaţii de pe urma cărora nimeni nu are de câstigat (majoritatea oamenilor se lasă prinși din când în când în aceasta capcana). Ei au inceput așadar să dezbată ce ar face dacă doctorul le-ar spune că nu mai au decât șase luni de trăit.

Robinson a spus:

– Dacă doctorul mi-ar spune că nu mai am decât șase luni de trăit, primul lucru pe care l-aș face ar fi să imi lichidez afacerea, să imi retrag economiile de la banca, după care m-aș distra pe Riviera Franceză așa cum nimeni nu s-a mai distrat vreodată. Aș juca la ruleta. Aș mânca la cele mai rafinate restaurante. Dar mai presus de toate, aș invita o sumedenie de fete la petrecerile mele.

Acest om nu făcea decât sa amâne…în așteptarea morții. Dacă doctorul i-ar fi spus că nu mai are de trăit decât șase luni, atunci…. Chiar și aceasta este o simpla utopie, căci dacă moartea iți bate la ușa, esti mult prea șocat ca să-ţi mai ardă de distracție. Cine se mai poate distra știind mai are doar câteva luni de trăit? Cine se mai poate bucura de viața, când aceasta i se apropie de sfârșit, îndepărtându-se cu fiecare zi ce trece de el? Este un simplu vis, o amăgire: “Dacă s-ar întâmpla asa ceva, aș începe imediat să trăiesc”. Cine te impiedică să trăiești chiar acum?

Al doilea bărbat a spus:

– Dacă doctorul mi-ar spune că nu mai am decât șase luni de trăit, primul lucru pe care l-aș face ar fi să vizitez prima agenţie de turism care mi-ar ieși in cale si să plec intr-o călătorie în jurul lumii. Sunt mii de locuri pe pamânt pe care nu le-am văzut si mi-ar plăcea mai mult ca orice sa le vizitez înainte de a muri: Marele Canion, Taj Mahal-ul, Templele de la Angkor…

Cine il impiedică să le viziteze chiar acum? Ce rost mai are să aștepti apropierea morții pentru a te duce sa vizitezi Taj Mahal-ul? Privit din perspectiva morții , nici chiar Taj Mahal-ul nu mai arată la fel. Gândul la moartea iminenta te orbește. Nu mai vezi, nu mai auzi, nu mai poți respira. Oare de ce amână tot timpul oamenii?

Al treilea bărbat a luat si el cuvântul:

– Dacă doctorul mi-ar spune că nu mai am decât șase luni de trăit, primul lucru pe care l-aș face  ar fi să consult alt doctor.

Așa ar reacționa cei mai mulți dintre oameni. La fel aţi face si voi. Nu ati accepta să trăiţi intens viața nici chiar pe ultima sută de metri. Aţi prefera să vă duceţi la un alt medic, care să vă dea noi speranțe de viitor, care să vă spuna: “Nu-ți fă probleme, căci mai poti amâna o vreme. Nu te grabi atât de tare, căci moartea înca e departe”. Mai aveți încă multe de căutat, de sperat, de așteptat.

Speranța nu este altceva decât o cale de a evita viața.

Orice dorința, orice convingere este o modalitate de a evita viața, de a ocoli ceea ce este și de a căuta ceea ce nu este.

Dumnezeu nu există. Viața există. Nu-l mai căutați pe Dumnezeu.

Nirvana nu există. Nu mai căutați nirvana.

Daca veți inceta să mai căutați nirvana, o veți găsi ascunsă chiar in mijlocul vieții. Dacă veți înceta să-l mai căutați pe Dumnezeu îl veți găsi pretutindeni…în fiecare particula, în fiecare moment al vieți. Dumnezeu nu este decât un alt nume pentru viața trăită direct. La fel si nirvana. Voi doar ați auzit cuvântul “viața”, nu ați eperimentat-o personal.

Renunțați la convingeri, căci nu reprezintă decat obstacole. Nu fiți creștini, hinduși, musulmani. Fiți vii. Faceți din viață unica voastră religie.

Viața este unicul templu, unica rugăciune.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s