Learning, Sharing, Helping …


From “Tao. The Three Treasures, Vol 1”

Before the story, Osho’s own word about Lao Tzu:

“I speak on Lao Tzu totally differently. I am not related to him because even to be related a distance is needed. I don’t love him, because how can you love yourself? When I speak on Lao Tzu I speak as if I am speaking on my own self. With him my being is totally one. When I speak on Lao Tzu it is as if I am looking in a mirror – my own face is reflected. When I speak on Lao Tzu, I am absolutely with him. Even to say ”absolutely with him” is not true – I am him, he is me.”

Meeting:

“It is said that Confucius went to see Lao Tzu. Lao Tzu was an old man, Confucius was younger. Lao Tzu was almost unknown, Confucius was almost universally known. Kings and emperors used to call him to their courts; wise men used to come for his advice. He was the wisest man in China in those days. But by and by he must have felt that his wisdom might be of use to others, but he was not blissful, he had not attained to anything. He had become an expert, maybe helpful to others, but not helpful to himself.

So he started a secret search to find someone who could help him. Ordinary wise men wouldn’t do, because they used to come for his own advice. Great scholars wouldn’t do; they used to come to ask him about their problems. But there must be someone somewhere – life is vast. He tried a secret search.

He sent his disciples to find someone who could be of help to him, and they came with the
information that there lived a man – nobody knew his name – he was known as the old guy. Lao Tzu means ”the old guy.” The word is not his name, nobody knows his name. He was such an unknown man that nobody knows when he was born, nobody knows to whom – who his father was or who his mother was. He had lived for ninety years but only very rare human beings had come across him, very rare, who had different eyes and perspectives with which to understand him. He was only for the rarest – so ordinary a man, but only for the rarest of human minds.

Hearing the news that a man known as The Old Guy existed, Confucius went to see him. When he met Lao Tzu he could feel that here was a man of great understanding, great intellectual integrity, great logical acumen, a genius. He could feel that something was there, but he couldn’t catch hold of it. Vaguely, mysteriously, there was something; this man was no ordinary man although he looked absolutely ordinary. Something was hidden; he was carrying a treasure.

Confucius asked, ”What do you say about morality? What do you say about how to cultivate good character?” – because he was a moralist and he thought that if you cultivate a good character that is the highest attainment.

Lao Tzu laughed loudly, and said, ”If you are immoral, only then the question of morality arises. And if you don’t have any character, only then you think about character. A man of character is absolutely oblivious of the fact that anything like character exists. A man of morality does not know what the word ‘moral’ means. So don’t be foolish! And don’t try to cultivate. Just be natural.”

And the man had such tremendous energy that Confucius started trembling. He couldn’t stand him. He escaped. He became afraid – as one becomes afraid near an abyss. When he came back to his disciples, who were waiting outside under a tree, the disciples could not believe it. This man had been going to emperors, the greatest emperors, and they had never seen any nervousness in him. And he was trembling, and cold perspiration was coming, pouring out from all over his body. They couldn’t believe it – what had happened? What had this man Lao Tzu done to their teacher? They asked him and he said, ”Wait a little. Let me collect myself. This man is dangerous.”

And about Lao Tzu he said to his disciples: ”I have heard about great animals like elephants, and I know how they walk. And I have heard about hidden animals in the sea, and I know how they swim. And I have heard about great birds who fly thousands of miles away from the earth, and I know how they fly. But this man is a dragon. Nobody knows how he walks. Nobody knows how he lives. Nobody knows how he flies. Never go near him – he is like an abyss. He is like a death.”

And that is the definition of a Master: a Master is like death. If you come near him, too close, you will feel afraid, a trembling will take over. You will be possessed by an unknown fear, as if you are going to die. It is said that Confucius never came again to see this old man.”

—————————————————————————————————————————-

Înainte de povestire, cuvintele lui Osho despre Lao Tzu:
“Vorbesc despre Lao Tzu în mod total diferit. Nu sunt înrudit cu el pentru că și să fii înrudit implică o distanță. Nu-l iubesc, pentru că cum te poți iubi singur? Când vorbesc de Lao Tzu vorbesc ca și cum aș vorbi despre mine. Cu el ființa mea este una. Când vorbesc de Lao Tzu este ca și cum m-aș uita într-o oglindă – propria mea față este reflectată. Când vorbesc de Lao Tzu sunt în mod absolut cu el. Chiar să spun ”în mod absolut cu el” nu este adevărat – eu sunt el, el este eu.”

Întâlnirea:

“Se spune că Confucius s-a dus să-l întâlnească pe Lao Tzu. Lao Tzu era în vârstă, Confucius era mai tânăr. Lao Tzu era cvasi-necunoscut, Confucius era aproape universal cunoscut. Regi și împărați obișnuiau să-l cheme pe la curțile lor; oameni înțelepți veneau să-i ceară sfatul. Era cel mai întelept om din China în vremurile acelea. Dar trebuie că a simțit că înțelepciunea lui era în folosul altora, dar el nu era fericit, nu atinsese nimic. Devenise un expert, poate folositor altora, dar nu-și era lui de folos.

Așa că a început o căutare în secret, să găsească pe cineva care să-l ajute. Oamenii întelepți obișnuiți nu-i erau de folos, pentru că ei veneau la el să-i ceară sfatul. Mari învățați nu-i erau de folos; obișnuiau să vină la el să-l întrebe despre problemele lor. Dar trebuia să fie cineva – viața este vastă. A încercat o căutare în secret.

Și-a trimis discipolii să găsescă pe cineva care să-l poată ajuta, și ei l-au informat că trăia un om – nimeni nu-i știa numele – el era cunoscut ca bătrânul. Lao Tzu înseamnă “bătrânul”. Cuvântul nu e numele lui, nimeni nu-i cunoaște numele. Era un om așa necunoscut, că nimeni nu știa când s-a născut, nimeni nu știa care-i sunt părinții. A trăit nouăzeci de ani dar doar foarte puține ființe umane s-au intersectat cu el, foarte rar, cei care aveau ochi si perspective diferite astfel încât să-l înteleagă. El era doar pentru cei rari – așa un om comun, dar doar pentru cele mai rare minți umane.

Aflând vestea că un om cunoscut ca Bătrânul exista, Confucius s-a dus să se întâlnească cu el. Cand l-a întâlnit pe Lao Tzu a simțit că acolo era un om cu o mare înțelegere, mare integritate intelectuală, mare finețe logică, un geniu. A putut simți că ceva era acolo, dar pe care nu-l putea prinde. Vag, misterios, era ceva acolo; aces om nu era un om obișnuit deși părea absolut obișnuit. Ceva era ascuns; el purta o comoară.

Confucuis l-a întrebat: “Ce spui de moralitate? Ce spui despre cum să cultivi un bun character?” – pentru că el era un moralist și credea că dacă cultivi un bun caracter asta este cea mai înaltă atingere.

Lao Tzu a râs zgomotos, și a spus:”Dacă esti imoral, doar atunci întrebarea despre moralitate apare. Și dacă nu ai caracter, doar atunci te gândești despre caracter. Un om de caracter este absolut neatent la faptul că ceva ca și caracter exista. Un om moral nu știe ce înseamnă cuvântul “moral”. Așa că nu fii nebun! Și nu încerca să te cultivi! Doar fi natutal.”

Si omul avea o așa energie uriașa că Confucius a început să tremure. Nu putea sta în preajma lui. A fugit. I s-a făcut frică – ca unuia care era lângă abis. Când s-a întors la discipolii sai, care așteptau afară sub un copac, acestora nu le venea să creadă. Acest om care mersese la împărați, la cei mai mari împărați, și nicioadată nu văzusere nici urma de emoție în el. Și el tremura, și o transpirație rece curgea din tot corpul. Nu puteau să creadă –  ce se întâmplase? Ce-i făcuse acest om Lao Tzu maestrului lor? L-au întrebat si el a răspuns: “Așteptați un pic. Să-mi revin. Acest om este periculos.”

Și despre Lao Tzu le spuse discipolilor săi: “Am auzit despre mari animale precum elefanții, și știu cum pășesc. Și am auzit despre animale ascunse în mare, și știu cum înoată. Și am auzit despre păsări mari care zboară mii de mile la depărtare de pământ, și știu cum zboară. Dar acest om este ca un dragon. Nimeni nu știe cum pășește. Nimeni nu știe cum trăiește. Nimeni nu știe cum zboară. Niciodată să nu vă apropiați de el – este ca un abis. Este precum moartea.”

Și aceasta este definiția unui Maestru: un maestru este precum moartea. Dacă te apropii de el, prea aproape, ți se va face frică, te ia tremuratul. Vei fi posedat de o frică necunoscută, ca și când esti pe moarte. Se spune că Confucius nu a mai revenit niciodată sî-l vadă pe acest bătrân.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s