Learning, Sharing, Helping …

Ceva uitat


M-am hotarat dimineata dupa ce am facut dus sa fac un exercitiu pe care nu l-am mai facut de mult. Mi-am adus aminte de acel loc unde lasasem ceva. Desi n-am stiut ce am lasat. Pur si simplu am ales sa las ceva din partea mea inconstienta. Pentru acest exercitiu stiu ca este nevoie de liniste. Am observat ca desi era ceva agitatie in jurul meu se calma si ma lasa sa fac exercitiu.

M-am asezat in pat. Am inchis ochii. Mi-am pus mainile impreunate deasupra burtii – imi vine acum un fel de gluma morbida – cam cum se pune la morti, doar ca mainile mele nu erau legate­čÖé – le-am pus de buna voie. Exercitiul pe care vreau sa-l fac este un fel de autohipnoza. Vreau sa ajung cumva in subcontientul meu si sa vad ce se intampla…

Nu stiu alta metoda acum decat cea care am mai folosit-o: cu casa scarilor. Sunt linistit.

Ma aflu in fata usii care duce la casa scarilor, scari care coboara. Coboara in subconstientul meu. Sunt linistit si vizualizez usa. O deschid. E intuneric, dar stiu ca scarile sunt acolo. De obicei sunt zece scari – in exercitiul original –┬á de ce 10? Rezoneaza probabil destul de mult cu mintea umana sau mai corect cu patern-urile mintii. De data asta voi alege sa fie 8 scari.

Prima treapta: sunt linistit

A doua trepta: respir incet si observ cum aerul este supt pe nari si apoi evacuat

A treia treapta: imi simt corpul linistit si vibrand interior – corpul interior plin de viata – pulsand a viata

A patra treapta: sunt linistit, ma cobor mai adanc in subconstient, sunt relaxat, corpul imi este usor

A cincea treapta: corpul devine si mai usor, sunt foarte relaxat, gandurile incep sa dispara

A sasea treapta: ma ridic putin deasupra corpului si il las sa se odihneasca, sunt foarte linistit, sunt tot mai adanc in mine

A saptea treapta: liniste si adancime, vibratie calma, calda si constanta

A opta treapta: pace – sunt pregatit sa deschid usa spre …

Deschid usa si lumina navaleste. E putin nisip in fata usii. Pasesc pe el. Dupa el se intinde putina iarba verde. Apoi se coboara putin si ma aflu pe plaja. Nisipul fin fin parca imi mangaie picioarele. Ma simt atat de relaxat. Plin de pace. Si vibrand. Vad apa limpede, de un albastru dorit de a mea inima. Imi vine sa fac o baie. Fug in apa. Uau – apa nu e nici calda nici rece – are temperatura optima pentru a nu simti nici un disconfort. Inot. Ma balacesc. Ma bag cu capul la fund. Deschid ochii si privesc nisipul de pe fundul apei, e usor valurit­čÖé Imi vine sa-mi scot bermudele – sa raman gol in apa. Pai de ce nu? Nu e nimeni in jur. Si dac-ar fi …

Sunt gol in apa. Imi place la nebunie sa ma balacesc in apa aceasta limpede.

Ies din apa si imi aduc aminte de treptele din piatra care urca pe partea dreapta a plajei spre un platou cam anost din piatra cam intunecata. Urc repede. Sunt pe platou. O poteca cu nisip taiata serpuit in piatra duce pana intrare. O strabat.

Intru in antreu. E lung. Dar acum ma vad mergand pe podul care duce la insula din acea pestera. Nu stiu daca pestera este cuvantul potrivit pentru ea. Sa o descriu putin. E un mare cerc, in sus ca turla unei catedrale sapate in piatra. De deasupra patrunde cumva o lumina difuza. In  jos de nivelul meu e un hau intunecat. Nu pot vedea ce e aolo. In mijloc este o platforma rotunda, iar in mijlocul ei un poedestal circular, pe care este asezata o cutie. Imi amintesc de ea. In ea am pus ceva. De unde sunt pana la platforma este un pod. Il percep ca fiind intunecat si de fier. Platforma parca pluteste, nu e sustinuta de nimic. Nu simt nici un pericol in a sta pe ea.

Cutia ma atrage. Arata ca o banala cutie de bijuterii┬á – un mic cufar – doar ca este stralucitor. Il desfac. Nu se intampla nimic. Nu simt nimic. Nu e nimic in el. Daca nu stiu ce am pus cum as putea stii ce e in el? Stau un pic…

Imi aduc aminte ca cutia avea o cheie atarnata la intrarea in antreu. Cutia s-a deschis fara cheie. Imi dau seama ca nu e nevoie de cheie. Nu se deschide decat la prezenta mea. Si apoi cine sa fie acolo? Nu am invitat pe nimeni. Si nici nu stiu daca poate veni. Mi se pare misto ca pot schimba lucrurile sau ca evolueza cu mine. Doar sunt eu. Nu e nevoie de cheie.

Am eliberat ce era in cutie.

Sa las ceva acolo?

Sa inchid ceva in ea?

Nu vreau sa inchid nimic. O las deschisa. Dar pun totusi ceva acolo. Ceva care vreau sa-mi aminteasca de scopurile mele in viata. Ceva care sa-mi lumineze obiectivele.

Am pus. 3.

Ma intorc in antreu. La iesire vad ca nu mai este cuiul si nici cheia. Rad. Ma simt vibrand bucuros.

Ma cobor pe plaja. Remarc in stanga padurea. Candva cred ca vreau sa ma duc acolo. Desi e cam departe. Acum vreau sa ma intorc. Simt cum in exterior se agita  atmosfera.

Ajung la usa cu scarile.

O deschid si incep sa urc:

Opt: pacea este in mine ma intorc spre constient

Sapte: ma vad plutind deasupra corpului in pace

Sase: ma cobor in corp, sunt relaxat

Cinci: incep sa simt ce spune corpul, se activeza usor simturile

Patru: corpul e usor tensionat de agitatia de afara – vin cu pace

Trei: respir incet

Doi: misc ochii, sunt relaxat si cioonstient de mediul inconjurator

Unu: sunt inapoi – relaxat, vibrant si cu inima usoara

Deschid ochii…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s