Learning, Sharing, Helping …

Forrest Gump


Am revazut filmul “Forrest Gump”. Acum l-am vazut cu alti ochi – sau mai degraba cu alta constiinta. L-am perceput ca impresionant. L-am notat cu 10 pe imdb. Poate nu are o poveste reala, ca in ultimele filme la care m-am uitat, dar il percep ca plin de fapte de viata. Nu se spune ca viata bate filmul?

Il percep pe Forrest – chiar asa cu un IQ mic – retardat sa zicem – pur si inocent. E ca un copil. Vede lucrurile simplu si corect. Nu se vede urma de ego in el. Accepta ceea ce este, face ceea ce este pus sa faca, merge inainte fara tina cont de toate ego-urile care se invart in jurul lui. Keep walking. Este viata insasi. Este iluminat desi habar nu are de acest concept. Curge viata prin el, curge Tao, curge Dumnezeu … parca e binecuvantat. Este prezent in fiecare moment.

Mi se pare memorabila si profunda: “stupid is as stupid does”  – adica prost este cel care face prostii. Ego-uri

Scena uraganului in care lt. Dan sta in varful catargului si se lupta cu Dumnezeu am vazut-o ca pe scena biblica a luptii cu Iacov cu Dumnezeu. Oare nu este cel putin un moment in viata fiecaruia cand ne luptam cu Dumnezeu? Toti ajungem acolo. Poate unii renunta, poate unii refuza lupta, dar sunt unii care lupta pana cand sunt binecuvantati. Nu conteaza ce faci, ce spune gura lumii, ce vrea morala societatii – in lupta dreapta iti iei binecuvantarea.

Scena in care o intreaba pe Jenny daca vrea sa se marite cu el, si este refuzat. Raspunsul este plin de adevar. Citez din memorie:

“Nu sunt un om destept; dar stiu ce este iubirea.”

Parca iubirea ar fi doar privilegiul oamenilor destepti. Oare cati dintre noi stim ce este iubirea?

M-a impresionat scena in care vorbeste cu Jenny, imbracata in pijamaua lui. Citez dialogul din memorie:

“- Iti era frica in Vietnam?

– Da. A….u….a…nu stiu. Cateodata se oprea ploaia destul de mult cat sa rasara stelele. Apoi era frumos. Si chiar inainte ca soarele sa se duca la culcare acolo peste apa, eram milioane de scantei pe apa. Si acel lac de munte, era asa limpede si linistit, parea ca sunt doua ceruri, unul deasupra altuia. Si in desert, cand soarele rasarea, nu puteam sa spun unde se sfarseste cerul si unde incepe pamantul. Este atat de frumos.

– Mi-as fi dorit sa fiu acolo cu tine!

– Ai fost!

– Te iubesc.”

Ai fost! Mereu esti. Clipa de clipa.

O viata traita in pace. Multe vieti in jur traite in zbucium. Traite in cautari. Traite in intuneric. Si totusi lumina vine din locul cel mai detestat, cel mai neasteptat. Il percep pe Forrest ca lumina in acele vieti pline de cautari, bajbaieli in intuneric. Cu inocenta lui, cu fiinta lui, cu ceea ce este, ii trage si pe ceilalti dupa el, sau mai bine zis le ofera un far luminos in furtuna cautarilor lor pe marea vietii – un far care le aduce aminte unde este tarmul. Si ajung la tarm.

Impresionant.

Am plans dupa …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s