Learning, Sharing, Helping …

Fatima


“Flăcăul îi auzea vocea, şi o găsea mai frumoasă decât foşnetul vântului în frunzişul curmalilor.

― E mult de când vin aici la fântână să te aştept. Nu reuşesc să-mi mai amintesc de trecutul meu, de Tradiţie, de felul în care bărbaţii doresc să se poarte femeile din deşert. De când eram copil visam că deşertul o să-mi facă cel mai frumos cadou din viaţa mea. Acest cadou a sosit în sfârşit, şi eşti acela dumneata.

Flăcăul vru să ia mâna fetei. Dar Fatima ţinea ulciorul.

― Mi-ai vorbit de visele tale, de bătrânul rege şi de comoară. Mi-ai vorbit despre semne. Acum nu mai mi-e frică de nimic, pentru că aceste semne mi te-au adus. Iar eu sunt parte din visul tău, din Legenda personală, cum îi spui tu. De aceea, vreau să-ţi urmezi drumul pentru care ai plecat. Dacă trebuie să aştepţi sfârşitul războiului, foarte bine. Dar dacă trebuie să mergi înainte, du-te spre legenda ta. Dunele se schimbă după vânt, dar deşertul rămâne acelaşi. Aşa va fi şi cu iubirea noastră. „Maktub”,mai spuse. Dacă eu sunt parte din Legenda ta, înseamnă că te vei întoarce într-o bună zi.

― Am să plec, spuse el. Şi vreau să ştii că mă voi întoarce. Eu te iubesc pentru că …

― Nu spune nimic, îl întrerupse Fatima. Iubeşti pentru că  iubeşti. Nu există nici un motiv pentru ca să iubeşti.

Dar flăcăul continuă:

― Eu te iubesc pentru că am avut un vis, am întâlnit un rege, am vândut cristaluri, am traversat deşertul, clanurile au declarat război şi am fost la o fântână pentru a afla unde stătea un Alchimist. Eu te iubesc pentru că tot Universul a contribuit ca eu să ajung la tine.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s