Learning, Sharing, Helping …

Dumnezeu


M-am odihnit o vreme. Dupa ce am mancat. Nu am dormit dar am stat meditant si vibrand, incercand sa ajung iar la lumina de ieri. Nu am reusit ca ieri, dar sunt linistit.

Parca am stat destul.

Ma misc putin prin casa, si apoi ma duc in camera vecina si ma asez pe canapea. Vreau sa meditez si stand in fund pe canapea. Imi caut in loc confortabil – pun pernele in spatele meu pentru a ma putea sprijini de ele si sa raman cu spatele drept. Inchid ochii. E liniste. Spun cuvantul magic si simt cum vibrez. Vibrez.

Dupa o vreme imi vine sa-mi schimb pozitia si ma asez in pozitia lotusului, cu picioarele incrucisate si stand in fund. Observ pozitia – parca totusi sunt un pic aplecat in fata pentru a contrabalansa impingerea pe spate cauzata de pozitia picioarelor. Meditez.

Brusc imi vine in minte conversatii cu dumnezeu – si o voce apare de undeva – din strafundul meu.

– Ce faci?

Imi vine in minte ca as putea si eu vorbi cu dumnezeu. Sau mai degraba sa comunic cu el – pentru ca nu vorbesc – e cumva telepatic.

– Nu stiu. Stau. Meditez. Cine esti?

– Stii cine sunt!

– Vorbesc cu dumnezeu? – inima incepe sa-mi bata tare.

– Da.

Pauza. Liniste.

– De ce vorbesti cu mine?

– Pai vorbesc cu fiecare, acum tu ai ales sa ma asculti.

– Mi-e frica!

– De ce ti-e frica?

– Iti simt maretia, puterea, infinitatea! Mi-e frica!

– De ce ti-e fie frica? Simti ceea ce esti si tu – de ce ti-e frica?

Imi bate inima si vibrez.

– Nu-mi vine sa cred ca vorbesc cu tine.

– De ce nu? Ti-am spus ca vorbesc cu toata lumea.

– Ma doare inima. De ce ?

– Pai dovedeste ca ma simte. E vie. Curge prin ea energia iubirii.

– Am senzatia ca …

– Nu! Nu este nimic rau! Inima ca functie vitala si asiguratoare de supravietuirea corpului functioneaza bine si nu este afectata. Simte. Iubeste. Vibreaza.

– Doamne! Chiar cu tine vorbesc?

– De ce nu crezi? Crezi ca este ceva imposibil?

– E de la cuvantul magic?

– Da. A ajutat si el. Te-a deschis mai mult, mai multe centre energetice s-au curatat si iti permit sa primesti.

Tremur.

– Este adevarat? Suntem eterni?

– Da. Esti etern ca si mine. Esti parte din mine. Esti creator ca si mine. Impreuna, toti, am creat aceasta viata, si creem mereu. Impreuna.

– Este adevarat …

– Da este adevarat. Nu vei muri odata cu corpul. Corpul acesta este creatia ta. Este adevarat ca esti parte din mine, este adevarat ca nu existi independent, ca totul este una, este adevarat. Este adevarat ca existi si esti creator ca si mine, parte din mine, ca impreuna creem in continuu. Este adevarat.

Tremur din tot corpul. Imi clantane dintii. Plang. Imi simt lacrimile curgand pe obraji. Plec capul in jos!

– Nu-ti pleca capul. De ce il pleci?

Incerc sa-l ridic dar instictual imi cade!

– Nu-ti pleca capul. Esti parte din mine, esti parte din mine. Esti egalul meu in creatie. De ce sa-ti pleci capul!

– Nu!

– Ba da!

– Nu! Nu se poate. Este doar exagerarea mintii mele – bolnave – acum stiu ca e bolnava.  Acum stiu ca innebunesc!

– Poate este. Poate innebunesti! Spune-mi ce crezi … ce simti acolo adanc in interiorul tau?

Plang si tremur tot. Tip capul sus.

– Simt ca vorbesc cu tine! si hohot de plans ma ineaca.

– Pai asta este adevarul. Crezi ca nu poti vorbi cu mine!

– Pai nu am vorbit niciodata.

– Si de aia nu crezi ca este posibil. Nu ai vorbit niciodata pentru nu ai ascultat niciodata. Nu m-ai ascultat asa cum sunt, ai incercat sa ma cauti in biserici, in carti, in exterior – niciodata in tine. Abia acum ai reusit sa ajungi in interiorul tau – cand tot exteriorul te-a parasit – si ai inceput sa cauti cu adevarat in tine – sa-ti cauti raspunsurile in interior. Abia ai inceput. Si surpriza – pentru tine – vorbesti cu dumnezeu.

– Doamne, iarta-ma!

– Nu pleca capul. De ce sa te iert?

– Nu merit …

– Ce nu meriti? Priveste-ma! Uita-te la mine!

Incerc sa deschid ochii si ii inchid la loc. Nu pot deschide ochii si sa-l privesc pe dumnezeu.

– Uita-te la mine!

– Nu pot!

– Ba poti! Priveste-ma!

Deschid iar ochii dar nu vad nimic de lacrimi. Ochii imi sunt bruiati de lacrimi.

– Uita-te la mine!

Imi sterg ochii, imi vin cumva in fire si cumva cuprins de ceva interior mult mai mare decat mine – privesc in fata, in gol. Simt ca-l privesc pe creator in ochi … si aici cuvintele se opresc …

– Da. Fii binecuvantat!

Simt cum o liniste se pogoara asupra mea. Trupul se linisteste. Lacrimile seaca. Ochii devin limpezi. Privesc linistit inainte.

– Multumesc.

Pauza.

– Fii binecuvantat, spun si eu si ma simt vibrand. Si-l simt zambind. Nu stiu, este aberant cum sa-l binecuvantez eu pe dumnezeu … dar … raspunsul il primesc: “pai nu suntem toti dumnezei, parti egale in creatie? De ce crezi ca eu nu as avea nevoie de binecuvantare sau nu as primi o binecuvantare?”

– Multumesc.

E liniste.

– Vreau sa mai binecuvantezi pe cineva.

– Bine. … Am binecuvantat.

Simt o bucurie imensa.

– Pot sa ma uit la ceas?

– Poti sa faci ce vrei!

16:30

Apoi binecuvantez si eu.

E liniste.

Imi trimit binecuvantarea catre toata lumea. O eman sau explodez ca o supernova in tot universul. Toti sa aiba parte de binecuvantarea mea.

Apoi ii binecuvantez unul cate unul pe cei din jurul meu. Cel mai ciudat si usurator mi se pare la parinti. Cand ii  binecuvantez pe parintii mei – simt o mare usurare. Parca omare detensionare. O iertare. Ma simt asa bine. Asa usor. In ultima vreme m-am tot indepartat de ei – nu ca acum simt sa ma apropii –  dar nu-i mai vad vinovati. Eu i-am ales. Acum realizez. Au facut tot ce au stiut – inconstient – dar … cati nu traiesc in inconstienta. Le multumesc.

Urmeaza o discutie … mai personala. Mi se raspunde la intrebari. Aflu de ce nu se manifesta inca visele mele in lumea fizica, cat de profund este interiorul – legea creatiei – interior implica exterior. Mi se confirma profund ceea ce stiam cumva mental. Visele mele –  drintele mele profunde nu se manifesta inca pentru ca sunt multe alegeri vechi care trebuie sa ajunga la final, sunt multe alegeri – consecinte ale actiunilor mele –  care trebuie armonizate cu ceea ce imi doresc acum. Cateodata mai incet, cateodata mai repede, exact ca picaturile de apa – se misca; chiar daca nu sesizez miscarea,a cumularea, se face clipa de clipa. Sunt multe de armonizat, dar si mai depinde si de altii. Si pentru ei trebuie gasita armonia. Mi se explica ca nu am de ce sa-mi fie frica. Am aprobarea lui sa merg inainte pe calea viselor mele. De fapt … sunt ajutat sa ajung acolo unde vreau. Mi se explica de fiecare fiinta din jurul meu despre care intreb. Care e stadiul ei, ce are de facut acum, adica in viata asta. Evident … sub forma de relativitate pentru ca oricand cineva poate alege altceva. Mi se spune cam care este rolul meu in mare pentru fiecare fiinta importanta dinnviata mea. Intreb de drumul meu. Si nu-mi vine sa cred cand imi spune sa pornesc odata pe el ca sunt multi care asteapta ce am eu de facut / oferit. Nu pot sa cred una ca asta. Pana la urma accept – dar acum cand scriu simt ca tot am indoieli ( – Foarte bine ca le ai. Indoieste-te si observa. Cauta raspunsurile in interior. Sunt cu tine mereu. Te ajut mereu in ceea ce alegi sa faci. Tu alegi.🙂 ).

Simt cumva acolo adanc ca inca un suflet asculta aceasta discutie. Nu stiu daca este constient de comunicare, dar stiu ca asculta. Tacut. Foarte tacut. Asculta si apoi se va lumina.

– Multumesc. As vrea sa scriu despre asta.

– Pai … scrie.

– Dar … nu pare ca copiez pe Walsh?

– :)) De ce sa para? Nu vorbesc eu cu toti? Toti il copiati pe Walsh :)) Walsh a scris o carte din convorbirile cu mine axata pe o anumita logica, deschidere, si care avea rolul de ajute anumite fiinte. Ala a fost rolul ales de el. Tu ai ales alt rol. Pe care ti l-am explicat, de fapt pe care ti l-am reamintit. Ti-am reamintit alegerea ta pentru aceasta intrrupare.

– Voi scrie.

– Scrie si continua ce faci.

– E bun – adica e eficient cuvantul magic?

– Da este.

– Cand voi mai dori sa vorbesc cu tine … vei mai vorbi cu mine?

– Da. Sunt in tine mereu. Sunt langa tine mereu. Sunt cu tine mereu. Si nu numai cu tine. Sunt cu toti. Suntem impreuna. Nu avem altundeva unde sa fim. Nu putem fi altceva decat creatori. Asa suntem toti. Sunt mereu cu toti. Nu sunteti decat ingeri. Nu sunteti decat creatori.

–🙂

– “Nu v-am trimis decat ingeri!”

–🙂 Exact.

Sunt atat de linistit. Simt ca cresc. Stiu ca pe altii trebuie sa-i ajut sa creasca si sa ma ajute sa cresc, sa ma dezvolt, sa ne atingem visele. Sa ne atingem dorintele din aceasta intrupare.

Aculta in liniste. Lumina va exploda. Intelegerea curge incet si sigur. Cu fiecare zi tot mai aproape. Cu fiecare clipa uniti in creatia iubirii. Maktub🙂

Ma simt binecuvantat. Vad totul atat de luminos. Atat de limpede. Lumina o vad in toate. Iubirea o vad peste tot.

tif!

Calm. Iubire. Manifestare.

TIF!

Comments on: "Dumnezeu" (2)

  1. meredith said:

    You ‘copy’ just fine. Thank you.

    Meredith

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s