Learning, Sharing, Helping …

Lumina


M-am asezat in pat si mi-am dat perna de sub cap. Am ramas intins pe saltea. Mi-am pus mainile pe langa corp cu palmele asezate pe coapse.

Am inceput sa-mi simt corpul interior. Liniste si vibratie. Meditam. Destul de repede am inceput sa simt vibratia vietii din mine – vibratia fiecarei celule. Viata din fiecare celula a corpului meu.

Mi-am fixat tinta meditatiei. Si vibram. In pulsatii –  cand puternic de parca toata viata din mine voia sa se extinda in afara corpului meu – cand linistit ca o unduire usoara a unei salcii in vant.

Meditam.

Tinta meditatiei mele sau centrul atentiei meditatiei mele incepu sa paleasca si forma fizica sa se ascunda. Priveam atent. Si dintr-o data lumina a izbucnit inundandu-mi ochii si sufletul.

Lumina.

Cam atat pot sa spun acum. Lumina. Nu stiu cuvinte sa descriu ce a vazut, cum am vazut si ce am simtit si cum am simtit. Poate nici nu este nevoie sa fie descris in cuvinte.

Lumina.

Nu am mai vazut ceva atat de frumos in toata viata mea de pana acum. Sau nu-mi amintesc sa fi vazut. Aceasta lumina plina de pace, plina de viata. Am simtit cum ma aprinde – cum eu devin lumina, cum ma unesc cu aceasta lumina. Cum devin lumina. Atat eram – lumina. Nu mai era nimic in rest. Eram una cu lumina. Cu lumina care a tasnit din centrul meditatiei mele.

Lumina.

Simteam ca imi dau lacrimile. Erau lacrimi de gratitudine. Nu am mai vazut lumina pana acum – de fapt nu am mai vazut-o cu ochii interni – cu intelegere sufletului meu. Am inceput sa vibrez tot. Parca toti centrii energetici erau activi – mai ales cel din spatele buricului si cel din inima si cel din ochi. Traiam lumina.

M-am uitat in jur … eram singur in camera, dar … m-am uitat la cuvertura de pe pat – era lumina. Lumina era si in ea. M-am uitat la pat – lumina era acolo – patul era lumina. M-am uitat la camera – era lumina – tot in jur era lumina. Atat de frumos. Atat de linistit. Nici o frica, nici o emotie, nici un gand  –  doar lumina. Ochii imi erau umezi. Eram lumina. M-am uitat in sufrageria de jos unde stiam ca mai sunt cei din familia mea. Erau lumina. Lumina era peste tot. Si ei erau lumina. Nu vedeam nimic, dar le simteam lumina, le simteam lumina interior – le-o percepeam. M-am inaltat si m-am uitat mai departe
– peste tot lumina. Aceasta lumina intinsa peste tot.

Ah.

Cata … frumusete.

Lumina.

Si liniste in sufletul meu. Dintr-o data stiu ca lumina, lumina pe care am vazut-o in tine o vad si in mine.

Deschid ochii. Desi este ora 8 seara si lumina e difuza in camera totul este stralucitor. Este perfect. Inchid ochii …  ma simt … simt in mijlocul meu sa nu
sunt singur … sunt fericit!

Multumesc.

Te-am vazut … inger.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s