Learning, Sharing, Helping …

Multumesc


Este dimineata. Dimineata de duminica. In jur de ora 9 jumatate. Raman in pat, intins, cu palmele asezate pe coapse si meditez. Meditez si lumina care am perceput-o ieri, o vad iar, o simt in mine adanc. O vad unde am vazut-o si prima data. Meditez si vibrez. E agitatie usoara in jurul meu dar stau linistit in meditatie. E liniste.

Imi simt profund vibrand centrii energetici de la inima si de la buric. Acolo simt cele mai rapide vibratii, de acolo se imparte energia peste tot in mine si in jurul meu.

Ma hotarasc sa ma trezesc, mai corect spus sa ma dau jos din pat. Ma simt destul de usor. Imi iau schimburile si ma duc la baie. Ma dezbrac de pijama si ma hotarasc sa fac un dus. Dau drumu la apa calda, o las un pic si intru in cabina de dus. Privesc apa cum curge.

O privesc stiind ca in ea e lumina.

Las dusul sa-si duca apa pe mine: pe ciucuras, pe coapse, pe picioare – e apa fierbintre – pe fund, pe burta, pe piept, pe umeri, pe spate – ah – se prelinge pe fund, pe picioare – ma incalzeste. Sunt tot ud – inafara de cap. Ma spal si pe fata.

Ma asez in fund pe locul de sezut al cabinei – si plimb dusul pe mine. Inchid ochii. Simt apa curgand pe pielea mea. Cumva simt ca nu numai pielea este sub jetul de apa …parca si in mine apa vibreaza. Tin in mana dusul si jetul de apa imi atinge pielea in fine suvite de apa. Se adanceste pacea. Cu cealalta mana imi plimb degetele printre jeturile fine de apa si vizualizez ca as canta la o vioara sau chitara unde corzile sunt jeturile de apa. Ascult sunetul apei, muzica ei, mangaidu-mi corpul si cazand apoi jos pe podeaua cabinei. Ascult muzica ei. O cant. Ascult muzica pe care o cand impreuna cu apa.

Vibrez tot. Este atat de frumos. Atat de frumos.

Incep sa vorbesc – imi vine sa vorbesc de undeva din adancul sufletului meu:

– Multumesc! Multumesc apa!

Privesc apa, simt apa, ascult apa, miros aburii de apa si ii multumesc.

– Multumesc pentru ca … pentru ca ma speli. Multumesc pentru ca ma tii in viata!

Multumesc pentru ca te beau zi de zi! Multumesc.

Simt apa zambind. Rade. Imi accepta multumirile si rade.

– Multumesc!

Simt ca imi dau lacrimile. Sunt fericit!

– Fii binecuvantata!

Ma uit in jur.

– Multumesc aer pentru ca ma tii in viata! Multumesc pentru ca te respir clipa de clipa.

Simt aerul intrandu-mi pe nari, infuzandu-ma si razand.

Privesc. Ma simt plin de beatitudine.

– Fii binecuvantat aer! Multumesc!

Ma uit in jur.

– Multumesc lumina, multumesc soare! Multumesc pentru ca ma tii in viata si pentru ca ma luminezi zi de zi. Multumesc! Fii binecuvantat!

– Multumesc tot pentru tot. Multumesc viata. Pentru tot ce mi-ai dat pentru tot ce imi dai pentru tot ce o sa-mi dai. Multumesc. Multumesc existenta. Multumesc pentru tot ce am visat si ai lasat sa se manifeste in exterior. Stiu ca legea creatiei asa este -stiu ca ceea ce sadesti aia culegi – dar multumesc. Multumesc.

Privesc picaturile de apa care se scurg pe geamurile cabinei de dus. Una aluneca in jos mai repede, alta mai incet, alta se poticneste, alta incepe iar sa alunece, alta se uneste cu alta si devin una mai mare, alta se desparte in doua. Si toate curg spre apa… spre uniune. Imi vin flash-uri ca asa este si cu vietile oamenilor. Ma gandesc la viata mea, la ceea ce imi doresc si ceva din interioru meu – imi releva – ca asa functioneaza. Ca este ca o vasta retea de firicele, toate unite, toate intrepatrunse. Pentru a realiza un vis in lumea exterioara trebuie ca sa se faca spatiu sa se poata manifesta. Este necesar sa se ajunga la un compromis intre firicele. Cum se ajunge la compromis? Pai asta face existenta. Tine cont de toate dorintele firicelelor, de dorintele fiecarei picaturi si incet, nevazut, calma si plina de iubire tinde spre armonie, tinde sa indeplineasca toate dorintele. Evident – respectand pentru fiecare ce a ales. Atat de profund. Atat de imens – infinit – perfect. Imi privesc visele si stiu ca se pot implini. Stiu ca precum picaturile de apa pot ajunge la ocean, la sursa. Drumul este intersectat, intrepatruns, unit. Simt in adancul meu ca visele mele se pot manifesta in fizic. Simt adanc ca nu sunt singur. Si stiu ca visele mele nu sunt numai ale mele. Nu numai eu visez. Galopeaza, clocoteste, creste.

Le vad crescand.

tif!

Calm. Liniste. Iubire. Asta simt acum. Asta simt ca ma ajuta in indeplinirea viselor.

Vibrez.

Multumesc.

Multumesc existenta ca sunt parte din creatie!

Multumesc.

tif!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s