Learning, Sharing, Helping …

Rugăciune


Tatăl nostru
care eşti în ceruri,
sfintească-se numele tau,
fie împărăţia ta,
facă-se voia ta,
precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă astazi
şi ne iartă nouă greşelile noastre
precum şi noi iertam greşiţilor noştrii.
Şi nu ne duce pe noi în ispita
ci ne izbăveşte de cel rău.
Căci a ta este împărăţia
şi puterea
şi slava!

A Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Acum si pururea şi-n vecii vecilor!
Amin!

Am simtit nevoia dimineaţă să mă rog. Nu ştiu altă rugăciune decât cea pe care am învăţat-o când eram copil şi pe care o repetam de fiecare data când voiam să scap de pedeapsă –  asta e primul lucru care imi vine în minte – pedeapsa încasată de la ai mei cu privire la purtarea de la şcoala sau cu notele de acolo. Şi am încasat destulă bătaie în numele ideii de educaţie, şi imi aduc aminte – adică asta este ceea ce imi vine prima dată în minte – cât timp esti in casa mea faci ce-ţi spun eu, când rămâneau fară argumente, ce-o să creadă oamenii aia despre mine, mă faci de ruşine la şcoală. Si încasam bătaie cu cureaua, palma, lingura de lemn. Şi oau – ce educaţie bună am primit! A văzut oare cineva frica? A conştientizat cineva reducerea personală la obiect, dorinţele reprimate şi visele sugrumate? Educaţie prin bătaie. Şi nu neapărat asta, dar sentimentul acela de neînţelegere, de neîncredere, de control, când vedeam că contează mai mult ce zic sau gândesc alţii decât ceea ce voiam eu să fiu. Urmarea: am ales să nu fiu eu, am ales să fac compromisuri mereu, am ales să repet aceste obiceiuri. Am ales să mă pierd. Să fiu ca ei. Să mă anihilez. Să mă autodistrug. Să încerc să devin ceea ce nu sunt.

Am simtit dimineaţa – înainte să răsară zorii – să mă rog. Am spus tatăl nostru şi mi-am dat seama că nu e de ajuns, că nu este rugăciunea care să rezoneze cu sufletul meu. Şi am început să mă rog – habar nu aveam cum – dar am început să mă rog aşa cum simţeam eu.

Doamne, te rog ajută-mă. Te rog ajută-mă. Te rog ajută-mă. Te rog ajută-mă să continui, te rog ajută-mă să cred. Te rog ajută-mă. Ştiu, ştiu că ceea ce este acum în prezent sunt consecinîele alegerilor mele, ştiu, dar nu le mai pot îndura. Am gresit. Simt ca nu mai pot, simt ca nu mai rezist. Ti-am cerut sa ma iei sa nu mai indur. Sunt las? Adica am facut alegerile, am luat ce mi-a convenit si nu vreau sa suport consecintele! Da, sunt! Nu stiu, nu stiu, sa creez altceva. Nu mai am pe cine da vina – eu sunt de vina, eu am creat asa. Te rog ajuta-ma. Ma simt atat de mic, atat de neinsemnat. Nu stiu daca sa ma adresez cu doamne, viata, tao, existenta –  dar ma adresez tie – cel sau cea care esti, uniunii. Te rog ajuta-ma. Am plans. Imi simt fata umflata – acum nu mai am lacrimi. Nici nu-mi mai vine sa plang. As vrea sa se termine totul. Nu stiu cumva. Vad in stanga mea o umbra neagra departandu-se.

– Cine esti? Stiu cine este. De ce pleci?

– Nu a venit timpul tau inca.

– Cine decide cand mi-a venit timpul sau daca mi-a venit acum sau nu?

– Tu!

– Dar eu vreau!

– Nu, Dan, tu nu vrei. Tu vrei sa fugi de alegere si de consecinte, tu nu vrei sa faci translatia din situatia B in situatia B’. Tu vrei sa sari direct in B’ si daca asta nu se poate instant te porti ca un copil. Tu inca nu ai inteles inca cum functioneaza, ce dai aia primesti. Gandeste-te la tot ce ai dat pana acum … si ai sa vezi ce ai acum. Gandeste-te ce dai acum si ai sa stii ceea ce vei primi in viitor. Tu crezi ca moartea formei te scapa de consecinte.🙂 Nu te scapa. Si de fapt stii si asta – de aia nu vrei. Te intrebi de ce esti aici – nu stiu eu sa-ti raspund. Dar eu pot sa-ti spun ceva, ceea ce poti sa ma crezi pe cuvant – moartea formei este foarte usoara in comparatie cu nasterea sau cresterea formei.

– ?

– Cand forma moare esti eliberat, esti curatat de tot ceea ce nu esti tu. Redevii tu – etern, linistit, divin, ai din nou acces la toata inteligenta universului. La nastere … atunci te comprimi, esti redus, sa iesi pe o gaurica, sa incapi intr-o forma mica cu un creier atat de limitat in intelegere, pierzi accesul la inteligenta universului si trebuie sa inveti iar sa ajungi la ea –  daca vrei.

Liniste.

Te rog, Doamne, ajuta-ma. Te rog ajuta-ma sa ajung unde vreau. Daca vreau si imi doresc asta nu inseamna ca si tu le aprobi? Pot sa fie in mine toate visele astea si sa nu existe posibilitatea sa le traiesc? Nu in viata asta? Da, daca privesc din punct de vedere al eternitatii – care esti – care as fi – nu conteaza nu, voata asta?

– Ba da, Dan, conteaza.

– Te rog ajuta-ma. Te rog. Se spune ca asculti rugaciunile si apoi ajuti, asa suntem invatati sa ne rugam la tine. Eu nu prea m-am rugat si nici nu prea ti-am multumit. Nu sunt un suflet prea bun. Te caut numai in perioadele de suferinta. In rest …

– In rest cauti Dan. In rest vorbesti cu mine. In rest incerci sa intelegi. In rest incerci sa ajuti. In rest te bucuri. In rest iubesti. In rest te manifesti.

– Nu, n-o fac. In rest imi creez negativitatea ca sa ajung la suferinta.

–🙂 Faci si asta, dar nu tot timpul. Doar cand dai prioritate mai mare la fizic.

–  Pai asta fac tot timpul. Nu vezi ca asta fac mereu? De ce ma tot perii – asta fac cel mai mult timp. Nu vezi ca in jurul meu e numai suferinta. Nu vezi ca nu fac decat sa sporesc aceasta suferinta? Si in mine si in ceilalti. Stii – ma simt ca un soare care in dorinta lui de a iubi, sau in iubirea lui s-a apropiat atat de mult de pamant incat pamantul a fugit, spunand lasa-ma, te iubesc dar nu vezi ca ma arzi, nu vezi ca ma distrugi? Si soarele s-a trezit la distanta regulamentara – iubind pamantul … Daca imi permiti sa ma compar cu un soare …

– :)) Imi place comparatia ta. Dar stii un soare nu este numai caldura – este si lumina. Si pamantul are nevoie de lumina. Iar intensitatea caldurii si luminii se pot regla de catre soare insusi pentru a nu arde si orbi pamantul. Iar pamantul isi poate creste lumina proprie si caldura proprie sa devina el insusi un soare.

– Cred ca exagerezi.

– Da? Chiar crezi ca nu este posibil?

– Nu stiu. Nu prea cred, dar nu te pot contrazice.

–🙂 Eu ti-am raspuns la propria comparatie. Tu ai ales termenii de comparatie. Eu ti-am raspuns in termeni, dar …

– Am inteles. Ma simt tare obosit – si stiu ca visele mele nu se pot implini. Visez vise imposibile.

– :)) Nu visezi vise imposibile – nimeni nu viseaza vise imposibile – nu exista asa ceva. Tu nu ai rabdare, tu nu vrei sa faci ceea ce este necesar pentru indeplinirea viselor, tu nu vrei sa platesti pretul. Tu ai vointa, tu ai forta – dar alegi sa o folosesti in a incerca ceea ce nu este posibil. Sa sari din punctul B in punctul B’ fara sa faci transformarea. Fara sa astepti sa se poata intampla. Tu vrei sa controlezi ceea ce nu poate fi controlat in felul asta. Cum sa nu ti se para vise imposbile? Cum  sa nu te simti deprimat? Cum sa nu ai depresii?

– !

– Da, nu simti nimic ca ai de spus. Stii ca e adevarat –  dar te gandesti ca tu nu poti sa faci, sau ca ai incercat si uite ca nu se intampla nimic. Da. Dar ia in calcul toate alegerile facute de voi? Pana cand ati inceput sa deveniti oarecum constienti! Ce ati ales? Ce ati ales sa creati? Suferinta. Ati ales mereu sa nu fiti voi. Ati ales mereu vechiul, cunoscutul, obiceiurile – d ce? Pentru ca nu aveti incredere ca se poate! V-ati ales singuri drumul si nu-l urmati. Va agatati de toate vechiturile, de tot ceea ce stiti –  de confortul cunoscutului! Si stii ce – confortul asta nu va duce decat la plictiseala, si apoi plictiseala duce la suferinta, si apoi suferinta … e aici ajunsi – va trebui sa alegeti – continuati sa suferiti  sau va urmati drumul? Va trebui sa alegeti. Si daca persisti in suferinta si vechi atunci vei muri. Daca nu vreti sa calcati pe cararea voastra atunci … pa. Alege alt drum.

– Da. Stiam asta.

– Poate n-o spuneam numai pentru tine. Mai sunt si altii care asculta, si vor mai fi si altii care vor citi.

– Da. Multumesc. Dar cum ramane cu mine?

– Pai tu, tu invata sa creezi in tine ceea ce vrei. Nu mai sta in amintiri, sau in viitor, sau in combinatii de astea doua. Da, amintirile sunt bune, ca sa stii ceea ce ti-a placut, ceea ce a rezonat cu tine, dar sunt amintitri. Daca vrei – da – bazeaza-te pe ele, dar recunoaste-le ca atare. Cum sa se indeplineasca visele daca nu le visezi complet? Daca nu stii decat ideea din vis, daca nu-l vizualizezi? Creaza-l in tine in cele mai mici detalii – gandeste-te ca asa il atragi. Ii cresti probabilitatea de a se manifesta. Invata sa creezi in tine sentimentele pe care ti le doresti si apoi vor aparea si in viata ta, ca sa umple sentimentul. Ca sa capete sens. Vrei ceva sau pe cineva – atunci viseaza-le. Si cand apar situatii sau persoane chiar numai 10% din ce vrei accepta-le si traieste-le – nu te incapatana sa traiesti ceva doar cu 100%. Daca accepti putin cand vine, lucrezi cu ceea este, cresti atractia pentru mai mult. Daca refuzi 10% … indepartezi sansa. Nu mai conditiona. Nu te mai conditiona. Crezi in creatia ta. Crezi in visele tale. Creaza-le.

– Te rog ajuta-ma.

– Pai te ajut clipa de clipa. Nu ti-am trimis decat ingeri. Nu v-am trimis decat ingeri. Primesti in fiecare zi mai mult decat e nevoie – pentru a-ti urma drumul. Pentru a-ti indeplini ceea ce iti doresti. Crezi ca fiind in punctul B’ cu toate obiceiurile proaste din B te va ajuta? Ai parcurs un drum atat de anevoios din punctul A in punctul B si acum vrei in punctul B’ – foarte bine, nu e nimic rau in asta – dar nu poti sari etapele, drumul, transformarea de fapt. Nu poti evita transformarea. Lucreaza cu 10% daca e cazul. Transforma 10% in 100%.

– Si daca nu sunt in stare?

– Ba esti in stare, altfel nu ai mai dori nu ai mai fi parcurs drumul de la inceput. Estin stare si poti crea orice. Doar da prioritate la ceea ce este dincolo de fizic, dincolo de aparente, dincolo de forme. Crezi si da prioritate. Da prioritate la univers – la oneness – la planul general, ca daca tu aduci in fizic ceea ce este dincolo de fizic – iubire –  ca doar asta este – vei primi si mai multa …

– Si daca nu este materie pura?

– :)) Conteaza? Glumesc :)) Pai daca te indoiesti nu ai decat sa afli … adica vei vedea. Oricum totul ramane odata creat🙂 Odata trait. Materie pura – hm … de fapt tu vrei sa zici adevarat – autentic. Da este adevarat, da este autentic. Doar stii asta.

– Da stiu. Cred ca e materie pura. Cred ca este adevarat. Dar … dupa cum am spus la inceput obiceiul meu este sa aduc negativitate si asa sa distrug.

-:) Nu poti distruge nimic la fel cum nu poti pierde nimic. Ceea ce este important este sa ramai deschis si sa creezi si sa accepti. Lasa sa curga. Lasa sa fie. Crede indiferent de ce zic ceilalti si ce te forteaza sa joci. Fii tu. Atat. Restul lasa in grija mea.😉

– Multumesc. Te rog … totusi.

– Esti binecuvantat … sunteti binecuvantati.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s