Learning, Sharing, Helping …

Curcubeu


Sambata 21.04.2012.

Am fost in vizita pe seara la niste prieteni care locuiesc in centru intr-un bloc de 6 etaje, la etajul 4. La,la,la … m-am dus pe balcon cu laptopul sa creez cate ceva. Imi placea privelistea. Era soare … au aparut niste nori, s-a intunecat si a inceput sa ploua. Am continuat sa creez. Cand ma opream sa ma gandesc cum safac mai departe priveam si afara.

In fata, peste parc, de dincolo de blocurile gemene de acolo, vad aparand curcubeul. Uau. Frumos. Privesc. Ii chem si pe ceilalti sa vada. Intre timp curcubeul se formeaza tot si isi intinde arcul peste oras, cazand dupa blocul prefecturii, acolo unde soarele deja isi facuse aparitia. Privesc si mi se pare divin. Multumesc pentru acesta minune. Stau nemiscat si privesc. Inchid ochii … si incerc sa simt bucuria si sa o transmit mai departe. Este ora 19.19. Privesc. Simt in mine bucuria frumusetii, si transmit mai departe imaginea infasurata in bucurie, gratitudine si iubire.

E …

Frumos.

Se formeaza inca un curcubeu. Un curcubeu dublu. Nu am mai vazut pana acum. Este atat de frumos si in mine e asa liniste.

Dar daca as imortaliza eu momentul? Daca as face niste poze? Imi aduc aminte ca la plecarea de acasa mi-a venit ideea sa iau aparatul foto, dar evident ca nu am facut-o. Cu ce sa fac poze? A…cu telefonul … il iau si fac poze …

Da, nu se vede in oglinda … chiar e dublu.­čÖé

Dar pozele nu mi se par foarte reusite … imi vine in minte sa ma duc pana acasa sa iau aparatul foto – mai performant decat camera de pe telefon. Aleg sa ma duc. As vrea sa ma duc repede … dar pana la urma merg cu masina mai incet decat as fi vrut eu. Iau aparatul si fac o poza din fata blocului:

Inca curcubeul e complet si dublu. Ajung din nou sus la etajul 4 pe balcon.

Remarc ca curcubeul nu mai este complet. Fac repede niste poze …

Privesc cum pana am ajuns eu sus curcubeul si-a inchis arcul, lasand sa mai vad numai capetele si imi vine in minte … ca nu m-am bucurat de spectacol; ca mintea mea a inceput sa functioneze, ca de obicei, si m-am indepartat de la ceea ce este pentru a prinde, pentru a pastra acest moment – doar asta am facut prin fotografiere – am incercat sa capturez monentul acela pentru a-mi aminti de el, pentru a-l retine. Dar …

oare se retine ceea ce e dincolo de cateva culori prinse in imagine, pete aranjate de lumina si intuneric, de descopunere de lumina si intuneric … ce se vede mai mult pe o poza? Un joc de culori! Un palid joc de culori fata de ceea ce era … Ce inseamna pentru tine care vezi imaginile si nu ai fost acolo? Ce inseamna pentru mine care revad imaginile si chiar am fost acolo? Aduce / readuce magia si forta acelui prezent? Este mai mult decat o inchipuire sau o amintire? Se simte … viata acolo?

Nu stiu exact ce inseamna pentru tine … cred ca poti mapa ceva pe propriile amintiri sau pe propriile idei de frumos … sau este posobil sa vezi ceva frumos si sa faci saltul dincolo, sau mai corect zis sa te intorci la sursa – chiar si numai pentru cateva secunde. Nu stiu.

Ce inseamna pentru mine? Pai … aduc din memorie┬á ce am simtit atunci. Pai bine, bine – se aduc imagini, emotii, sentimente, persoane, senzatii … toate bune si frumoase … dar unde sunt eu acum?

AICI!

Scriu.

Hm … ma loveste … sunt in PREZENT … amintirile sunt TRECUT!

Cum e ACUM nu cum era ATUNCI?

Cred ca sunt bune pozele, pot ajuta, dar … doar atata timp cat nu le dam o importanta absoluta si nu incercam sa retraim ce a fost atunci cu speranta ca asta ne va umple golul si ne va face fericiti. Daca facem asta revenim la ego si obiceiuri. Ne uitam la poze … ne amintim … dar din perspectiva PREZENTULUI. O da, mi-a placut acolo … imi aduc aminte sentimentul, imi aduc aminte linistea, o pot recrea?

DA.

In primul rand in mine. De ce nu m-as putea simti invingator in mine, chiar daca in “realitate” am pierdut. Chiar cand pierd un meci de fotbal de exemplu, in mine ma pot simti imvingator. De ce ? Pentru ca in mine se naste creatia. Daca pot crea acest sentiment in mine, va veni si situatia exterioara care sa se potrivesca cu el. Poate pentru multi oameni care traiesc cu prioritate in exterior asta poate parea nebunie. Poate.

Pot accepta sa fiu considerat nebun – si chiar ma simt nebun – privit din ochii mintii umane – dar incerc sa caut ochii interiori care sa ma priveasca si sa-mi spuna daca sunt nebun sau nu – sa caut ochii interiori – ochii lui Dumnezeu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s