Learning, Sharing, Helping …

Praf magic


Praf magic

Tinkerbell

Cu ochii închiși stau pe scan și aș îndrăzni să cred că meditez. Poate chiar meditez. Nu știu exact ce fac, dar am ochii închiși și sunt atent la ceea ce se întâmplă în mine și în jurul meu.

Care mine, care meu, care eu? Nu știu.

Mă adâncesc în mine și simt cum vibrez, cum o imensa energie freamătă. La început a fost nerăbdare – înainte de a mă așeza pe scaun – acum începe să se cristalizeze, să se limpezească –  să se liniștească. Sunt conștient de simțuri, de auz, de gust, de ochii închiși – întuneric și umbre, de aerul care intră și iese prin nări – de pielea nasului și de deasupra buzelor, de bătăile inimii –  bătai neregulate când apar în minte gânduri. O … da am zis gânduri, îmi observ gândurile: cum vin, cum îmi vine să le îndepărtez, apoi îmi dau seama că le reprim –  și le las în pace, singurul efort care îl fac este să mențin atenția pe interiorul meu.

Să mă adâncesc în interior. Habar nu am unde, habar nu am de ce.

Îmi simt partea stângă a corpului mai intens decât partea dreapta, mult mai intens. Mai ales fața. E caldă, e aievea.

Simt tot corpul, simt ceva acolo pe unde ar fi granițele corpului meu. Și o caldură care crește în piept, și partea stângă a feței arzând. Mai rasar gânduri – unele care trezesc emotii negative și inima se zbate un pic, dar le las să fie, le recunosc ca simple gânduri … și apoi re-apare liniștea.

Pacea.

Creste ceva în mine, sau … de fapt mă adâncesc eu în mine și ceva începe să curgă, să se fluidizeze și să se strecoare parcă pe niște canale invizibile. Granițele se topesc.

Simt fericire. Sunt iubire.


Vreau să împărtășesc. Mâna stângă, legată direct de inimă, se deschide și începe să presare încet, încet, ca niște fulgi sclipitori care plutesc încet deasupra capului, în jos, si eu îi las să curgă din mâna mea stângă … și direct din inima mea. Plutesc încet în jos. Și pe unde ating ființele apropiate mie încep să plutească și ele. E ca un praf magic de zâne din Clopoțica și Peter Pan care le înconjoara și le binecuvântează. Iar eu mă simt iubire și fericire.

Vreau să zbor și eu. Ma înalț peste ele și mă învârt și răspândesc praful “magic” peste tot în jur; și vreau să urc cât mai sus în zbor, cât mai sus pentru ca praful să se răspândească peste cât mai multi. Fiți binecuvantați. Habar nu am ce înseamnă, dar simt că ofer din ceea ce sunt eu, sau ceea ce simt eu, sau ceea ce am descoperit eu, la toți și tot din jur, și simt că le face bine. Și mie îmi face bine.

Nu cred că vine neapărat de la mine, mai mult parcă eu nu sunt decât un instrument. Un instrument – sau un vehicul – până la urmă nu sunt decât cuvinte acum, palide – al cuiva sau al ceva ce nu poate fi exprimat, sau cel puțin eu acum nu-l pot exprima. Sunt un vehicul care împarte acestă binecuvântare, acest praf luminos și plutitor peste tot ceea ce exista în jurul meu.

Multumesc.

Îmi vine din adâncime că asta vreau să fac: să ajut, să răspândesc acest praf, să ofer ceea ce vine de dincolo de mine, prin mine.

Da – nu știu încă cine sunt. Dar acolo adânc – e ceva care transmite: “e bine ce faci. Oferă”.

Multumesc.

Cred că sunt și alții care fac si simt ceea ce simt eu. Nu cred că e neapărată nevoie să-i cunosc, precum cred că nu e nici neapărată nevoie de recunoaștere. Multumesc pentru binecuvântările pe care le-am primit și eu.

Așa am simțit să scriu de asta, chiar dacă nu este decât o palidă reflexie a ceea ce am experimemtat eu.

Vă iubesc.

© dann bc

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: